N-am inteles niciodata de unde denumirea asta dilematica (sau aproape vegetala), dar am acceptat conventia pentru ca mi se pare cel mai extravagant si, in acelasi timp, ambiguu mod de a-ti exprima senzualitatea.
Era o vreme cand femeile nu purtau decat ciorapi de matase. Era vremea palariilor fandacsie, a manusilor delicate si a savorii aprige de trandafiri abia inmuguriti. Era vremea cand eleganta nu avea nimic in comun cu stridenta sau ostentatia. Ciorapii de plasa erau un ingredient obligatoriu al arsenalului seductiei feminine. Daca vreti, starneau acelasi mister si voluptate ca o spirala de frisca intr-un cappucinno fierbinte. Te duceai la un spectacol si doar ochiul antrenat reusea sa prinda o strafulgerare a portjartierului atasat la ciorapii negri ca noaptea si rochia de catifea. Mi-ar fi placut sa traiesc in acele vremuri cand vantul batea molcolm, sufletele ratacite ieseau la plimbare in Bois de Boulogne si orasul mirosea a castani. As fi purtat o pereche de pantofi peeptoe de lac, un trench auriu si o pereche de ciorapi de plasa. Si m-as fi abandonat noptii si cafenelelor pariziene in sunete de flasneta melancolica.
by PEtocuri
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu